ego definitie
- Vezi aici mai multe rimeego
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cueg
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuego
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuego
EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego]. invariabilego
ECO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „casă”, „mediu înconjurător”, „ambianță”. [< fr. éco-, it. eco-, cf. gr. oikos – casă]. invariabileco
ECO1- elem. „sunet” „ecou”. (< fr. échi-, cf. lat. echo, gr. ekhos, ekho) invariabileco
ECO2-, -ECÉU elem. „casă, mediu”, „proprietate, bunuri”. (< fr. éco-, cf. gr. oikos) invariabileco
EGO- elem. „eu”, „propria persoană”. (< fr. égo-, cf. lat. ego, eu) invariabilego
ALTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui; (p. ext.) om de încredere, prieten nedespărțit. [< lat. alter – alt, ego – eu]. invariabilalterego
ÁLTER ÉGO s. m. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ◊ prieten nedespărțit. (< lat. alter ego, al doilea eu) invariabilalterego
álter égo (lat.) loc. s. m. invariabilalterego
alter-ego m. un al doilea eu însumi. invariabilalterego
ÁLTER ÉGO loc., s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat. invariabilalterego