eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă substantiv feminineglindisi
eglindisí (a se ~) (înv.) (e-glin) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindiséște, imperf. 3 sg. se eglindiseá; conj. prez. 3 să se eglindiseáscă verbeglindisi
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo. verbeglindisi
EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism învechit) A se distra, a petrece, a se amuza. S-a eglindisit la bal la curte. NEGRUZZI, S. I 240. – Variantă: englendisí (ALECSANDRI, T. 454) vb. IV. verbeglindisi
eglindisire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | eglindisire | eglindisirea |
plural | eglindisiri | eglindisirile | |
genitiv-dativ | singular | eglindisiri | eglindisirii |
plural | eglindisiri | eglindisirilor |