eforie definitie

EFORÍE s.f. 1. (Ant.) Eforat. 2. Corp de persoane care alcătuiau conducerea colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, constituind un fel de consiliu de administrație. ♦ Instituție condusă de un corp de efori. [Gen. -iei. / cf. fr. éphorie, gr. ephoria]. substantiv feminineforie

EFORÍE s. f. 1. (ant.) eforat. 2. (în trecut) conducere colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, un fel de consiliu de administrație. ◊ instituție condusă de un corp de efori. (< fr. éphorie, fr. ephoria) substantiv feminineforie

*eforíe f. (ngr. eforía). Funcțiunea de efor. Consiliŭ de administrațiune: eforia spitalelor. Localu (bĭurou) eforilor: palatu Eforiiĭ Spitalelor Civile din Bucureștĭ. V. epitropie. substantiv feminineforie

eforíe s. f., art. eforía, g.-d. art. eforíei; pl. eforíi, art. eforíile substantiv feminineforie

eforie f. 1. consiliu de administrațiune: eforia spitalelor, școalelor; 2. locul unde s’adună eforii: palatul eforiei; 3. funcțiunea de efor. substantiv feminineforie

EFORÍE, eforii, s. f. Nume dat unor instituții administrative de utilitate publică sau social-culturală din trecut; consiliul de conducere al acestor instituții; sediul acestor consilii; epitropie. – Din ngr. eforía. substantiv feminineforie

EFORÍE, eforii, s. f. (Învechit) Nume dat unor așeză­minte (culturale, spitalicești, filantropice) și consiliilor lor de conducere; sediul acestor consilii; epitropie. Eforia spitalelor civile. substantiv feminineforie