EFÓD s. n. tunică îmbrăcată de preoții evrei în timpul marilor ceremonii. (< fr. éphod) substantiv neutru efod
*efód n., pl. urĭ saŭ oade (fr. ephod, d. ebr. aphad, a te îmbrăca cu). Tunică de ceremonie a mareluĭ preut [!] la vechiĭ Ebreĭ. substantiv neutru efod
efod n. tunica preoților evrei, mai ales cea bogat împodobită a marelui preot. substantiv neutru efod
| efod substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | efod | efodul |
| plural | efoade | efoadele | |
| genitiv-dativ | singular | efod | efodului |
| plural | efoade | efoadelor | |