EFLORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A studia superficial; a frunzări o carte. [< fr. effleurer]. adjectiv eflora
EFLORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A studia superficial; a frunzări o carte. [< fr. effleurer]. verb tranzitiv eflora
eflorá (a ~) (e-flo-) vb., ind. prez. 3 efloreáză verb tranzitiv eflora
EFLORÁ, eflorez, vb. I. Tranz. A studia superficial; a frunzări o carte. – Din fr. effleurer. verb tranzitiv eflora
| eflorat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | eflorat | efloratul | eflorată | eflorata |
| plural | eflorați | eflorații | eflorate | efloratele | |
| genitiv-dativ | singular | eflorat | efloratului | eflorate | efloratei |
| plural | eflorați | efloraților | eflorate | efloratelor | |