EFLORÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a eflora. [< eflora]. substantiv feminineflorare
EFLORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A studia superficial; a frunzări o carte. [< fr. effleurer]. verb tranzitiveflora
eflorá (a ~) (e-flo-) vb., ind. prez. 3 efloreáză verb tranzitiveflora
EFLORÁ, eflorez, vb. I. Tranz. A studia superficial; a frunzări o carte. – Din fr. effleurer. verb tranzitiveflora
eflorare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | eflorare | eflorarea |
plural | eflorări | eflorările | |
genitiv-dativ | singular | eflorări | eflorării |
plural | eflorări | eflorărilor |