EFLORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A studia superficial; a frunzări o carte. [< fr. effleurer]. verb tranzitiveflora
eflorá (a ~) (e-flo-) vb., ind. prez. 3 efloreáză verb tranzitiveflora
EFLORÁ, eflorez, vb. I. Tranz. A studia superficial; a frunzări o carte. – Din fr. effleurer. verb tranzitiveflora
eflora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)eflora | eflorare | eflorat | eflorând | singular | plural | ||
eflorând | eflorați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | eflorez | (să)eflorez | efloram | eflorai | eflorasem | |
a II-a (tu) | eflorezi | (să)eflorezi | eflorai | eflorași | efloraseși | ||
a III-a (el, ea) | eflorează | (să)eflorai | eflora | efloră | eflorase | ||
plural | I (noi) | eflorăm | (să)eflorăm | efloram | eflorarăm | efloraserăm | |
a II-a (voi) | eflorați | (să)eflorați | eflorați | eflorarăți | efloraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | eflorează | (să)efloreze | eflorau | eflorară | efloraseră |