efervescență definitie
- Vezi aici mai multe rimeefervescență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuef
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuefe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunță
*efervescént, -ă adj. (lat. effervéscens, – éntis, d. effervéscere, a ferbe [!], a clocoti). Care clocotește. adjectivefervescent
efervescént adj. m., pl. efervescénți; f. efervescéntă, pl. efervescénte adjectivefervescent
EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Clocotitor. adjectivefervescent
EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (Despre lichide) Care dezvoltă gaze puternice în timpul unei reacții chimice. 2. (Fig.) Clocotitor. [Pl. -nți, -nte. / < fr. effervescent, cf. lat. effervescere – a clocoti]. adjectivefervescent
EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (despre lichide) care dezvoltă cu putere gaze în timpul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitat, frământat, clocotitor. (< fr. effervescent, lat. effervescens) adjectivefervescent
EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Agitat, frământat; clocotitor. – Din fr. effervescent, lat. effervescens, -ntis. adjectivefervescent
EFERVESCÉNȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr. effervescence]. substantiv femininefervescență
EFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr. effervescence) substantiv femininefervescență
*efervescénță f., pl. e (d. efervescent). Ferbere [!], clocotire. Fig. Emoțiune, clocotire: efervescența gloatelor. substantiv femininefervescență
efervescénță s. f., g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțe substantiv femininefervescență
efervescență f. 1. fierbere produsă într’un lichid prin degajarea unui gaz; 2. fig. emoțiune vie și trecătoare: efervescența gloatelor. substantiv femininefervescență
EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare activă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence. substantiv femininefervescență
EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Dezvoltare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă în cursul unei reacții chimice; clocot. ♦ Fig. Agitație, frămîntare, fierbere. A redat în film... atmosfera de efervescență romantică, caracteristică începuturilor luptei clasei muncitoare letone. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/1. Predeleanu spuse că există oarecare efervescență între țărani. REBREANU, R. I 260. substantiv femininefervescență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiefervescență
| efervescență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | efervescență | efervescența |
| plural | efervescențe | efervescențele | |
| genitiv-dativ | singular | efervescențe | efervescenței |
| plural | efervescențe | efervescențelor | |