EFEMINÁT, – Ă adj. Cu caracter femeiesc; molatic. [Cf. fr. efféminé, lat. effeminatus]. adjectivefeminat
EFEMINÁT, -Ă adj. cu caracter femeiesc; molatic. (< fr. efféminé, lat. effeminatus) adjectivefeminat
*efeminát, -ă adj. (lat. effeminatus). Afemeĭat. Moleșit. adjectivefeminat
EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. Cu aspect sau caracter feminin, delicat; p. ext. molatic, moleșit. ♦ Iubitor de plăceri. – Din fr. efféminé, lat. effeminatus. adjectivefeminat
EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. (Rar) Moleșit, iubitor de plăceri. Și se poate ca, spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimii desfrînate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors. EMINESCU, O. I 45. adjectivefeminat
EFEMINÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. [< fr. efféminer]. verb tranzitivefemina
efeminá (a ~) vb., ind. prez. 3 efemineáză verb tranzitivefemina
EFEMINÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. ◊ (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare) verb tranzitivefemina
EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. A face să capete sau a căpăta aspect sau caracter feminin. – Din fr. efféminer. verb tranzitivefemina
*efeminéz v. tr. (lat. effémino, -áre, d. femina, femeĭe). Fig. Afemeĭez, moleșesc sufletu. verb tranzitivefeminez
efeminat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | efeminat | efeminatul | efeminată | efeminata |
plural | efeminați | efeminații | efeminate | efeminatele | |
genitiv-dativ | singular | efeminat | efeminatului | efeminate | efeminatei |
plural | efeminați | efeminaților | efeminate | efeminatelor |