EFEMINÁȚIE s.f. Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. [Gen. -iei. / cf. fr. effémination, lat.bis. effeminatio]. substantiv femininefeminație
efemináție (rar) (-ți-e) s. f., art. efemináția (-ți-a), g.-d. efemináții, art. efemináției substantiv femininefeminație
EFEMINÁȚIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. – Din fr. effémination, lat. effeminatio. substantiv femininefeminație
efeminație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | efeminație | efeminația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | efeminații | efeminației |
plural | — | — |