EFEMINÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. [< fr. efféminer]. verb tranzitiv efemina
EFEMINÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. ◊ (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare) verb tranzitiv efemina
efeminá (a ~) vb., ind. prez. 3 efemineáză verb tranzitiv efemina
EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. A face să capete sau a căpăta aspect sau caracter feminin. – Din fr. efféminer. verb tranzitiv efemina
*efeminéz v. tr. (lat. effémino, -áre, d. femina, femeĭe). Fig. Afemeĭez, moleșesc sufletu. verb tranzitiv efeminez
| efemina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) efemina | efeminare | efeminat | efeminând | singular | plural | ||
| efeminând | efeminați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | efeminez | (să) efeminez | efeminam | efeminai | efeminasem | |
| a II-a (tu) | efeminezi | (să) efeminezi | efeminai | efeminași | efeminaseși | ||
| a III-a (el, ea) | efeminează | (să) efeminai | efemina | efemină | efeminase | ||
| plural | I (noi) | efeminăm | (să) efeminăm | efeminam | efeminarăm | efeminaserăm | |
| a II-a (voi) | efeminați | (să) efeminați | efeminați | efeminarăți | efeminaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | efeminează | (să) efemineze | efeminau | efeminară | efeminaseră | ||