EFEMERIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni efemer. (< efemer + -iza) verb tranzitivefemeriza
EFEMERIZÁ, efemerizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni efemer. – Efemer + suf. -iza. verb tranzitivefemeriza
efemeriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)efemeriza | efemerizare | efemerizat | efemerizând | singular | plural | ||
efemerizând | efemerizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | efemerizez | (să)efemerizez | efemerizam | efemerizai | efemerizasem | |
a II-a (tu) | efemerizezi | (să)efemerizezi | efemerizai | efemerizași | efemerizaseși | ||
a III-a (el, ea) | efemerizează | (să)efemerizai | efemeriza | efemeriză | efemerizase | ||
plural | I (noi) | efemerizăm | (să)efemerizăm | efemerizam | efemerizarăm | efemerizaserăm | |
a II-a (voi) | efemerizați | (să)efemerizați | efemerizați | efemerizarăți | efemerizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | efemerizează | (să)efemerizeze | efemerizau | efemerizară | efemerizaseră |