efemeră definitie

EFEMÉR, -Ă adj. Care durează o singură zi. ♦ (P. ext.) Scurt (ca durată), vremelnic, trecător. [< fr. éphémère, cf. gr. ephemeros < epi – pe, hemera – zi]. adjectivefemer

EFEMÉR¹ I. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător. ◊ (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetație. II. s. f. pl. insecte efemeride. (< fr. éphémère) adjectivefemer

EFEMER²(O)- elem. „efemer”. (< fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros) adjectivefemer

efemér adj. m., pl. efeméri; f. efeméră, pl. efemére adjectivefemer

efemer a. 1. care trăiește numai o zi; 2. fig. de scurtă durată: glorie efemeră. ║ f. pl. mici insecte cari trăiesc numai o zi sau două. adjectivefemer

*efemér, -ă adj. (fr. éphémère, d. vgr. ephémeros, d. eméra, zi; it. effimero). Care durează (trăĭește) numaĭ o zi: floare efemeră, insect efemer. Fig. De scurtă durată: frumuseță [!], fericire efemeră. Insecte efemere, un gen de insecte care nu trăĭesc de cît o zi. adjectivefemer

EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adult câteva zile sau ore, iar ca larvă (acvatică) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. éphémère. adjectivefemer

EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj. (În opoziție cu dura­bil) De scurtă durată, trecător, vremelnic, pieritor. Deasupra acestui vast spațiu geologic... Oltul apare atît de firav, încît nimeni nu s-ar mira dacă viața lui ar fi cu totul efemeră, dispărînd după cîteva clipe. BOGZA, C. O. 75. Se mistuie-n soare Bagdadul și piere Mai șters decît rozul de flori efemere. MACEDONSKI, O. I 144. Anul 1821, dărămînd edificiul efemer lucrat de fanarioți, reînturnă Moldaviei toate drepturile. NEGRUZZI, S. I 278. adjectivefemer