efectua definitie

EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer]. verb tranzitivefectua

EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare) verb tranzitivefectua

efectuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectueáză, 1 pl. efectuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 efectuéze (-tu-e-); ger. efectuấnd (-tu-ând) verb tranzitivefectua

efectuà v. a pune în execuțiune, a săvârși: a efectua un proiect. verb tranzitivefectuà

EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare. verb tranzitivefectua

EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A înfăptui, a săvîrși, a realiza, a îndeplini, a executa. Țărănimea mun­citoare a efectuat în mai bune condițiuni însămînțările și arăturile adînci de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. – Pronunțat: -tu-a. verb tranzitivefectua

*efectuéz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). Îndeplinesc, execut: a efectua un proĭect. verb tranzitivefectuez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiefectua

efectua  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)efectua efectuare efectuat efectuând singular plural
efectuând efectuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) efectuez (să)efectuez efectuam efectuai efectuasem
a II-a (tu) efectuezi (să)efectuezi efectuai efectuași efectuaseși
a III-a (el, ea) efectuea (să)efectuai efectua efectuă efectuase
plural I (noi) efectuăm (să)efectuăm efectuam efectuarăm efectuaserăm
a II-a (voi) efectuați (să)efectuați efectuați efectuarăți efectuaserăți
a III-a (ei, ele) efectuea (să)efectueze efectuau efectua efectuaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z