efectua definitie

EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer]. verb tranzitivefectua

EFECTUÁ vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare) verb tranzitivefectua

efectuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectueáză, 1 pl. efectuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să efectuéze (-tu-e-); ger. efectuấnd (-tu-ând) verb tranzitivefectua

efectuà v. a pune în execuțiune, a săvârși: a efectua un proiect. verb tranzitivefectuà

EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare. verb tranzitivefectua

EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A înfăptui, a săvîrși, a realiza, a îndeplini, a executa. Țărănimea muncitoare a efectuat în mai bune condițiuni însămînțările și arăturile adînci de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. – Pronunțat: -tu-a. verb tranzitivefectua

*efectuéz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). Îndeplinesc, execut: a efectua un proĭect. verb tranzitivefectuez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiefectua

efectua verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)efectua	efectuare	efectuat	efectuând	singular	plural
		(a)efectua	efectuare	efectuat	efectuând	efectuând	efectuați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	efectuez	(să)efectuez	efectuam	efectuai	efectuasem
	a II-a (tu)	efectuezi	(să)efectuezi	efectuai	efectuași	efectuaseși
	a III-a (el, ea)	efectuează	(să)efectuai	efectua	efectuă	efectuase
plural	I (noi)	efectuăm	(să)efectuăm	efectuam	efectuarăm	efectuaserăm
	a II-a (voi)	efectuați	(să)efectuați	efectuați	efectuarăți	efectuaserăți
	a III-a (ei, ele)	efectuează	(să)efectueze	efectuau	efectuară	efectuaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z