EFECTÓR, -OÁRE adj. (Despre organe) De la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. // s.m. Substanță care modifică activitatea unei enzime. [Cf. fr. effectueur, lat. efector]. adjectivefector
EFECTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (organ) de la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. II. s. m. substanță care modifică activitatea unei enzime. (< fr. effecteur, lat. effector) adjectivefector
EFECTÓR, efectori, s. m. (Biol; adesea adjectival) 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare. 2. Substanță care modifică activitatea unor enzime. – Din fr. effecteur, lat. effector. adjectivefector
efector adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | efector | efectorul | efectoare | efectoarea |
plural | efectori | efectorii | efectoare | efectoarele | |
genitiv-dativ | singular | efector | efectorului | efectoare | efectoarei |
plural | efectori | efectorilor | efectoare | efectoarelor |