EFECTIVÍSM s. n. concepție proprie unui grup de matematicieni francezi, precursori ai intuiționismului, care susțin că, pentru a fi eficiente, valabile, obiectele matematice nu trebuie definite doar prin axiome, prin caracteristicile lor abstracte, ci definiția lor trebuie să indice etapele prin care se ajunge la ele. (< fr. effectivisme) substantiv neutruefectivism
efectivism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | efectivism | efectivismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | efectivism | efectivismului |
plural | — | — |