EFÉCTIC, -Ă adj. (fil.) referitor la starea de echilibru sau de suspensie produsă de o cercetare fără rezultate. (< fr. éphectique, gr. ephektikos) adjectivefectic
efectic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | efectic | efecticul | efectică | efectica |
plural | efectici | efecticii | efectice | efecticele | |
genitiv-dativ | singular | efectic | efecticului | efectice | efecticei |
plural | efectici | efecticilor | efectice | efecticelor |