EFEBOCRAZÍE s. f. sindrom care se manifestă (la pubertate) prin cefalee persistentă, cauzată de tulburări endocrine. (< fr. éphébocrasie) substantiv femininefebocrazie
efebocrazie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | efebocrazie | efebocrazia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | efebocrazii | efebocraziei |
plural | — | — |