EFASÁ vb. tr. (rar) a șterge. (< fr. effacer) verb tranzitivefasa
efasa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)efasa | efasare | efasat | efasând | singular | plural | ||
efasând | efasați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | efasez | (să)efasez | efasam | efasai | efasasem | |
a II-a (tu) | efasezi | (să)efasezi | efasai | efasași | efasaseși | ||
a III-a (el, ea) | efasează | (să)efasai | efasa | efasă | efasase | ||
plural | I (noi) | efasăm | (să)efasăm | efasam | efasarăm | efasaserăm | |
a II-a (voi) | efasați | (să)efasați | efasați | efasarăți | efasaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | efasează | (să)efaseze | efasau | efasară | efasaseră |