*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte adjectivedulcorat
EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora. adjectivedulcorat
EDULCORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A atenua; a îndulci. [< fr. édulcorer]. verb tranzitivedulcora
EDULCORÁ vb. tr. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua. (< fr. édulcorer) verb tranzitivedulcora
edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză verb tranzitivedulcora
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. verb tranzitivedulcora
edulcorat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | edulcorat | edulcoratul | edulcorată | edulcorata |
plural | edulcorați | edulcorații | edulcorate | edulcoratele | |
genitiv-dativ | singular | edulcorat | edulcoratului | edulcorate | edulcoratei |
plural | edulcorați | edulcoraților | edulcorate | edulcoratelor |