educare definitie

credit rapid online ifn

EDUCÁRE s.f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei. [< educa]. substantiv feminineducare

educáre s. f., g.-d. art. educắrii substantiv feminineducare

credit rapid online ifn

EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa. substantiv feminineducare

EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa. V. edu­cație. Titlul de învățător emerit se acordă pentru merite deosebite în munca de instruire și educare a elevilor. ▭ Éducarea marxist-leninistâ a comuniștilor constituie obiectul unei griji deosebite a partidului. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. Principalul ajutor al partidului în munca de educare a tineretului din școli îl constituie Uniunea Tineretului Mun­citor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51. substantiv feminineducare

*edúc, a v. tr. (fr. éduquer, d. lat. éduco, -áre). A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie. verb tranzitiveduc

EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare]. verb tranzitiveduca

educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer.Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb. verb tranzitiveduca

EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare) verb tranzitiveduca

educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă verb tranzitiveduca

educà v. a crește copii, a le da educațiune. verb tranzitiveducà

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. verb tranzitiveduca

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului; a da creștere, a crește. Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 459. Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CINTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva să dobîndească un nivel mai înalt de cunoștințe (în domeniul profesional, ideologic, cultural). Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor in toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 504. verb tranzitiveduca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluieducare

educare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular educare educarea
plural educări educările
genitiv-dativ singular educări educării
plural educări educărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z