*edúc, a -á v. tr. (fr. éduquer, d. lat. éduco, -áre). A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie. verb tranzitiveduc
EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare]. verb tranzitiveduca
educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer. – Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb. verb tranzitiveduca
EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare) verb tranzitiveduca
educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă verb tranzitiveduca
educà v. a crește copii, a le da educațiune. verb tranzitiveducà
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare. verb tranzitiveduca
EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului; a da creștere, a crește. Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 459. Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CINTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva să dobîndească un nivel mai înalt de cunoștințe (în domeniul profesional, ideologic, cultural). Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor in toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 504. verb tranzitiveduca
educa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)educa | educare | educat | educând | singular | plural | ||
educând | educați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | educ | (să)educ | educam | educai | educasem | |
a II-a (tu) | educi | (să)educi | educai | educași | educaseși | ||
a III-a (el, ea) | educă | (să)educai | educa | educă | educase | ||
plural | I (noi) | educăm | (să)educăm | educam | educarăm | educaserăm | |
a II-a (voi) | educați | (să)educați | educați | educarăți | educaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | educă | (să)educe | educau | educară | educaseră |