EDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu editarea cărților, a revistelor etc. [< fr. éditeur]. substantiv masculin și feminineditor
EDITÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. persoană, societate care editează cărți, reviste etc. ◊ persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc. 2. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator. II. s. n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor (4). (< fr. éditeur, lat. editor) substantiv masculin și feminineditor
*editór, -oáre f. (lat. éditor, -óris, d. éditus, part. d. é-dere, a scoate, a emite, compus ca și vén-dere. V. vînd). Care editează: librar editor. substantiv masculin și feminineditor
editór s. m., pl. editóri substantiv masculin și feminineditor
editor m. cel ce editează. substantiv masculin și feminineditor
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. – Din fr. éditeur, lat. editor. substantiv masculin și feminineditor
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu stabilirea textului, adnotarea și publicarea operelor unui autor. Kogălniceanu este primul editor al letopisețelor romînești. 2. Persoană care se ocupă cu tipărirea și difuzarea unor opere. substantiv masculin și feminineditor
editoáre s. f., g.-d. art. editoárei; pl. editoáre substantiv masculin și feminineditoare
editor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | editor | editorul | editoare | editoarea |
plural | editori | editorii | editoare | editoarele | |
genitiv-dativ | singular | editor | editorului | editoare | editoarei |
plural | editori | editorilor | editoare | editoarelor |