editare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeeditare
- Vezi aici mai multe rimeeditare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cued
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuedi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
editáre s. f., g.-d. art. editắrii; pl. editắri substantiv feminineditare
EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita. – V. edita. substantiv feminineditare
EDITÁRE, editări, s. f. Acțiunea de a edita (o operă literară, politică, științifică etc.); tipărire, publicare. Editarea operelor lui M. Sadoveanu. substantiv feminineditare
EDITÁ vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr. éditer]. verb tranzitivedita
editá (-téz, -a't), vb. – A publica. Fr. éditer. – Der. (din fr.) editor, s. m.; editorial, adj.; editură, s. f., cu suf. din corectură, tipăritură, etc.; ediție, s. f.; reediție, s. f.; reedita, vb.; inedit, adj., din fr. inédit. verb tranzitivedita
editá (a ~) vb., ind. prez. 3 editeáză verb tranzitivedita
EDITÁ vb. tr. 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< fr. éditer) verb tranzitivedita
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer. verb tranzitivedita
EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. (Subiectul este o editură sau o persoană) A efectua lucrările de tipărire și răspîndire a unei publicații (carte, revistă etc.). Au fost editate unele creații literare valoroase, care au adus un aport real în opera de culturalizare a maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 3/1. M. Kogălniceanu editează la lași Dacia literară și Arhiva romînească. IST. R.P.R. 316. 2. (Subiectul este un om de știință sau un colectiv științific) A stabili și a publica (de obicei cu adnotații critice și explicative) textul unei opere literare, al unor documente etc. Academia R.P.R. editează o colecție de documente privitoare la istoria Romîniei. ▭ Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S. 15. Dacă aș fi poet... aș edita întîi mitologia romînă. id. ib. 16. verb tranzitivedita
*editéz v. tr. (fr. éditer, d. lat. éditus, scos, publicat). Public pe cheltuĭala mea. verb tranzitiveditez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluieditare
| editare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | editare | editarea |
| plural | editări | editările | |
| genitiv-dativ | singular | editări | editării |
| plural | editări | editărilor | |