EDILITÁTE s.f. Operă de construire și de îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. ♦ Disciplină care se ocupă cu studierea și cu executarea lucrărilor de interes public. [< lat. aedilitas, cf. fr. édilité]. substantiv femininedilitate
EDILITÁTE s. f. 1. operă de construire și de îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. 2. disciplină cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public. (< fr. édilité, lat. aedilitas) substantiv femininedilitate
*edilitáte f. (lat. aedílitas, -átis). Funcțiunea de edil. Îngrijirea orașuluĭ (strade [!], edificiĭ publice, apă, canalizare ș. a.), care e sarcina primaruluĭ și a consiliuluĭ municipal. substantiv femininedilitate
edilitáte s. f., g.-d. art. edilitắții substantiv femininedilitate
edilitate f. 1. magistratura edililor; 2. consiliu municipal: edilitatea bucureșteană. substantiv femininedilitate
EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. – Din fr. édilité, lat. aedilitas, -atis. substantiv femininedilitate
EDILITÁTE s. f. Îngrijirea edificiilor și lucrărilor de interes public ale unei așezări omenești; înzestrarea cu astfel de edificii și lucrări. ♦ Știința și tehnica executării și întreținerii lucrărilor de interes public. substantiv femininedilitate
edilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | edilitate | edilitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | edilități | edilității |
plural | — | — |