edil definitie

credit rapid online ifn

EDÍL s.m. 1. Magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc. 2. Consilier comunal dintr-un oraș mare care se ocupă cu probleme de edilitate. [< lat. aedilis, cf. fr. édile]. substantiv masculinedil

EDÍL s. m. 1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc. 2. consilier comunal într-un oraș mare cu probleme de edilitate. (< fr. édile, lat. aedilis) substantiv masculinedil

credit rapid online ifn

*edíl m., pl. (lat. aedilis, d. aedes, casă templu). La Romanĭ, magistrat însărcinat cu inspectarea și întreținerea edificiilor publice; azĭ (une-orĭ ironic), funcționar municipal, ca: primar, consilier comunal. substantiv masculinedil

edíl s. m., pl. edíli substantiv masculinedil

EDÍL, edili, s. m. (Învechit) Persoană care face parte din conducerea treburilor unui oraș. substantiv masculinedil

edil m. 1. od., magistrat roman însărcinat cu inspecțiunea edificiilor, cu direcțiunea jocurilor; 2. azi, consilier municipal al unui oraș. substantiv masculinedil

EDÍL, edili, s. m. 1. (În Antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis. substantiv masculinedil

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiedil

edil  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edil edilul
plural edili edilii
genitiv-dativ singular edil edilului
plural edili edililor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z