edificiu definitie

credit rapid online ifn

EDIFÍCIU s.n. Clădire impunătoare, de mari proporții. [Pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. édifice]. substantiv neutruedificiu

EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporții. (< lat. aedificium, fr. édifice) substantiv neutruedificiu

credit rapid online ifn

*edifíciŭ n. (lat. aedi-ficium). Zidire mare (palat, templu). Fig. Instituțiune: edificiŭ social. V. hardughie. substantiv neutruedificiŭ

edifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (-ci-i-) substantiv neutruedificiu

edificiu n. 1. clădire mare (palat, templu, etc.); 2. fig. lucruri dispuse și combinate cu artă: edificiu social; 3. așezământ, instituțiune: edificiu feudal. substantiv neutruedificiu

EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire publică mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. substantiv neutruedificiu

EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire mare, construcție impunătoare. Se întinde orașul cu edificiile lui uriașe. STANCU, U.R.S.S. 17. Afară de Acropolis, se văd ruinele unui teatru; aproape de acest teatru se vede un alt templu ru­inat, precum și mai multe alte edificii. BOLINTINEANU, O. 306. substantiv neutruedificiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiedificiu

edificiu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edificiu edificiul
plural edificii edificiile
genitiv-dativ singular edificiu edificiului
plural edificii edificiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z