EDIFICATÓR, -OÁRE adj. De natură a lămuri, a lumina; lămuritor. [Cf. it. edificatore]. adjectiv edificator
EDIFICATÓR, -OÁRE adj. de natură a edifica (II), exemplar, concludent, pilduitor; edifiant (2). (< fr. édificateur, lat. aedificatore) adjectiv edificator
*edificatór, -oáre adj. Rar. Care edifică, edificant. Subst. Constructor. adjectiv edificator
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre adjectiv edificator
edificator a. ce insuflă virtute și pietate. ║ m. cel ce edifică. adjectiv edificator
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator. adjectiv edificator
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care îți dă posibilitatea să te lămurești, care te lămurește. adjectiv edificator
| edificator adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | edificator | edificatorul | edificatoare | edificatoarea |
| plural | edificatori | edificatorii | edificatoare | edificatoarele | |
| genitiv-dativ | singular | edificator | edificatorului | edificatoare | edificatoarei |
| plural | edificatori | edificatorilor | edificatoare | edificatoarelor | |