EDICTÁ vb. tr. a da un edict; a proclama. (< lat. edictare, fr. édicter) substantiv feminin edicta
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter]. substantiv feminin edicta
EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter]. verb tranzitiv edicta
EDICTÁ vb. tr. a da un edict; a proclama. (< lat. edictare, fr. édicter) verb tranzitiv edicta
| edictare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | edictare | edictarea |
| plural | edictări | edictările | |
| genitiv-dativ | singular | edictări | edictării |
| plural | edictări | edictărilor | |