edițiune definitie

EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis. substantiv femininediție

EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere literare, științifice etc. tipărite prin folosirea ace­luiași zaț tipografic. Editura de stat pentru literatură și artă a înscris în programul său tipărirea, în colecția «Biblioteca pentru toți », a unei ediții de « Opere alese » de Al. Vlahuță, în trei volume. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 324, 3/3. Opera [lui Pușkin]... a fost tipărită în numeroase ediții, ediții populare și ediții de lux, în sute și sute de mii de exemplare. STANCU, U.R.S.S. 109. Aș vrea să completez pe « Rostoganu » și să fac o ediție frumoasă. CARAGIALE, O. VII 12. ◊ Ediție critică v. critic. Ediție princeps v. princeps. Ediție specială v. special. ♦ (Rar) Exemplar tipărit. O frumoasă ediție a intîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Versiune. Ediția romînească a revistei sovietice « Timpuri noi» s-a bucurat de un mare succes in rîndurile publicului nostru. 2. Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. A IX-a ediție a Jocurilor mondiale universitare de iarnă. – Variantă: (învechit) edițiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S.I 371) s. f. substantiv femininediție

EDIȚIÚNE s.f. v. ediție. substantiv femininedițiune

*edițiúne f. (lat. edítio, -ónis). Tipărirea și publicarea uneĭ cărțĭ. Totalitatea exemplarelor publicate odată. Edițiune princeps, edițiunea întîĭa tipărită a unuĭ autor vechĭ. – Și -iție. substantiv femininedițiune

ediți(un)e f. 1. tiparul și publicarea unei opere; 2. totalitatea exemplarelor imprimate dintr´odată: a șasea edițiune. substantiv femininedițiune

EDIȚIÚNE s. f. v. ediție. substantiv femininedițiune

EDIȚIÚNE s. f. v. ediție. substantiv femininedițiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiedițiune

edițiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edițiune edițiunea
plural edițiuni edițiunile
genitiv-dativ singular edițiuni edițiunii
plural edițiuni edițiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z