edentat definitie

EDENTÁT, -Ă adj. Fără dinți. // s.n.pl. Ordin de mamifere lipsite parțial sau total de dinți. [< fr. édenté(s)]. adjectivedentat

EDENTÁT, -Ă I. adj. fără dinți. II. s. n. pl. ordin de mamifere lipsite de dinți. (< fr. édenté/s/) adjectivedentat

*edentát, -ă adj. (lat. edentatus). Fără dințĭ: o babă edentată. S. n. pl. (subînț. animale). Zool. O familie de mamifere fără dințĭ incizivĭ (nedințate), ca furmicaru, leneșu ș. a. V. mamifer. adjectivedentat

edentát s. n., pl. edentáte adjectivedentat

EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj., s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați. adjectivedentat

EDENTÁ vb. I. tr. A rupe sau a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. [P.i. -tez. / < fr. édenter]. verb tranzitivedenta

EDENTÁ vb. tr. a rupe, a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. (< fr. édenter) verb tranzitivedenta

edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză verb tranzitivedenta

EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. verb tranzitivedenta

*edentéz v. tr. (lat. e-dentare, d. dens, dinte). Privez de dințĭ, scot dințiĭ. verb tranzitivedentez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiedentat

edentat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edentat edentatul edenta edentata
plural edentați edentații edentate edentatele
genitiv-dativ singular edentat edentatului edentate edentatei
plural edentați edentaților edentate edentatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z