EDENTÁ vb. I. tr. A rupe sau a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. [P.i. -tez. / < fr. édenter]. substantiv femininedenta
EDENTÁ vb. I. tr. A rupe sau a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. [P.i. -tez. / < fr. édenter]. verb tranzitivedenta
EDENTÁ vb. tr. a rupe, a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. (< fr. édenter) verb tranzitivedenta
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză verb tranzitivedenta
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. verb tranzitivedenta
*edentéz v. tr. (lat. e-dentare, d. dens, dinte). Privez de dințĭ, scot dințiĭ. verb tranzitivedentez
edentare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | edentare | edentarea |
plural | edentări | edentările | |
genitiv-dativ | singular | edentări | edentării |
plural | edentări | edentărilor |