EDENTÁ vb. I. tr. A rupe sau a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. [P.i. -tez. / < fr. édenter]. verb tranzitiv edenta
EDENTÁ vb. tr. a rupe, a smulge dinții unei perii, ai unei roți dințate etc. (< fr. édenter) verb tranzitiv edenta
edentá (a ~) vb., ind. prez. 3 edenteáză verb tranzitiv edenta
EDENTÁ, edentez, vb. I. Tranz. A rupe, a smulge dinții unei roți dințate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. verb tranzitiv edenta
*edentéz v. tr. (lat. e-dentare, d. dens, dinte). Privez de dințĭ, scot dințiĭ. verb tranzitiv edentez
| edenta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) edenta | edentare | edentat | edentând | singular | plural | ||
| edentând | edentați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | edentez | (să) edentez | edentam | edentai | edentasem | |
| a II-a (tu) | edentezi | (să) edentezi | edentai | edentași | edentaseși | ||
| a III-a (el, ea) | edentează | (să) edentai | edenta | edentă | edentase | ||
| plural | I (noi) | edentăm | (să) edentăm | edentam | edentarăm | edentaserăm | |
| a II-a (voi) | edentați | (să) edentați | edentați | edentarăți | edentaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | edentează | (să) edenteze | edentau | edentară | edentaseră | ||