EDÉNIC, -Ă adj. De rai. ♦ Plăcut, încântător; paradiziac; frumos. [Cf. fr. édénique]. adjectivedenic
EDÉNIC, -Ă adj. paradiziac. ◊ (fig.) foarte frumos, încântător. (< fr. édénique) adjectivedenic
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice adjectivedenic
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique. adjectivedenic
edenic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | edenic | edenicul | edenică | edenica |
plural | edenici | edenicii | edenice | edenicele | |
genitiv-dativ | singular | edenic | edenicului | edenice | edenicei |
plural | edenici | edenicilor | edenice | edenicelor |