ECZÉMĂ s.f. Boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. [< fr. eczéma, cf. gr. ekzema – erupție cutanată]. substantiv feminineczemă
ECZÉMĂ s. f. boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. (< fr. eczéma, gr. ekzema) substantiv feminineczemă
*eczémă f., pl. e (vgr. ék-zema, clocotire, d. ek-zéo, clocotesc, răsuflu). Med. Spuzeală, numele maĭ multor boale de pele [!] (bube dulcĭ, pecingine) caracterizate pin [!] beșicuțe [!], o secrețiune seroasă și o descŭamațiune consecutivă a epidermeĭ. substantiv feminineczemă
eczémă s. f., g.-d. art. eczémei; pl. eczéme substantiv feminineczemă
ECZÉMĂ, eczeme, s. f. Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense). – Din fr. eczéma. substantiv feminineczemă
ECZÉMĂ, eczeme, s. f. Boală a pielii caracterizată, prin erupții, pustule, abcese etc., însoțite de o puternică mîncărime. substantiv feminineczemă
eczemă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | eczemă | eczema |
plural | eczeme | eczemele | |
genitiv-dativ | singular | eczeme | eczemei |
plural | eczeme | eczemelor |