ECVÉSTRU, -Ă adj. De călăreț; călare. [Pron. ec-ves-, scris și equestru, pl. -eștri, -estre, var. ecuestru, -ă adj. / < lat. equester < equus – cal, cf. fr. équestre]. adjectivecvestru
ECVÉSTRU, -Ă adj. de călăreț; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. (< fr. équestre, lat. equester, -tris) adjectivecvestru
*ecŭéstru, -ă adj. (lat. equester, d. equus, cal). Călare, de cavalerie. Statuă ecŭestră, care reprezentă [!] un om călare. Clasa ecŭestră, ordinu ecŭestru, cavaleriĭ romanĭ, nobilĭ maĭ de jos. – Și echestru. Fals ecv-. adjectivecŭestru
ecvéstru adj. m., pl. ecvéștri; f. ecvéstră, pl. ecvéstre adjectivecvestru
ecvestru a. călare: statue ecvestră. adjectivecvestru
ECVÉSTRU, -Ă, ecveștri, -stre, adj. De călăreț, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. – Din fr. équestre, lat. equestris. adjectivecvestru
ECVÉSTRU, -Ă, ecveștri, -stre, adj. De călăreț, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. Statuie ecvestră. ▭ Nici urmă de luxoasele cupeuri, cu caii lor frumoși ca în sculpturile ecvestre. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. – Scris și: equestru (HOGAȘ, M. N. 56). – Variantă: (învechit) ecuéstru, -ă (pronunțat -cues-) (ODOBESCU, S. III 68) adj. adjectivecvestru
| ecvestru adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ecvestru | ecvestrul | ecvestră | ecvestra |
| plural | ecveștri | ecveștrii | ecvestre | ecvestrele | |
| genitiv-dativ | singular | ecvestru | ecvestrului | ecvestre | ecvestrei |
| plural | ecveștri | ecveștrilor | ecvestre | ecvestrelor | |