ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos]. adjectivecumenic
ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike) adjectivecumenic
*ecuménic, -ă adj. (vgr. oikumenikós, universal; oikuméne gê, pămîntu locuit). Universal, general. Conciliŭ ecumenic, adunare generală la care participă toțĭ episcopiĭ. – Și ic- (după ngr.) în sec. 18-19. adjectivecumenic
ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. ecuménică, pl. ecuménice adjectivecumenic
ecumenic a. universal: conciliu, patriarh ecumenic, biserica ecumenică a răsăritului. adjectivecumenic
ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii Biserici creștine. – Din fr. oecuménique. adjectivecumenic
ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -e, adj. (Bis.) Universal, învestit cu autoritate bisericească care se extinde pe întreg pămîntul. Sinod ecumenic. adjectivecumenic
ecumenic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ecumenic | ecumenicul | ecumenică | ecumenica |
plural | ecumenici | ecumenicii | ecumenice | ecumenicele | |
genitiv-dativ | singular | ecumenic | ecumenicului | ecumenice | ecumenicei |
plural | ecumenici | ecumenicilor | ecumenice | ecumenicelor |