ECUÉSTRU, -Ă adj. v. ecvestru. adjectivecuestru
*ecŭéstru, -ă adj. (lat. equester, d. equus, cal). Călare, de cavalerie. Statuă ecŭestră, care reprezentă [!] un om călare. Clasa ecŭestră, ordinu ecŭestru, cavaleriĭ romanĭ, nobilĭ maĭ de jos. – Și echestru. Fals ecv-. adjectivecŭestru
ECVÉSTRU, -Ă, ecveștri, -stre, adj. De călăreț, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. Statuie ecvestră. ▭ Nici urmă de luxoasele cupeuri, cu caii lor frumoși ca în sculpturile ecvestre. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. – Scris și: equestru (HOGAȘ, M. N. 56). – Variantă: (învechit) ecuéstru, -ă (pronunțat -cues-) (ODOBESCU, S. III 68) adj. adjectivecvestru
ECUÉSTRU, -Ă adj. v. ecvestru. adjectivecuestru
ecuestru adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ecuestru | ecuestrul | ecuestră | ecuestra |
plural | ecueștri | ecueștrii | ecuestre | ecuestrele | |
genitiv-dativ | singular | ecuestru | ecuestrului | ecuestre | ecuestrei |
plural | ecueștri | ecueștrilor | ecuestre | ecuestrelor |