ECTOPÍE s.f. Schimbare de loc. ♦ (Anat.) Deplasare sau poziție anormală (congenitală) a unui organ; heterotopie. [Gen. -iei. / < fr. ectopie, cf. gr. ek – în afară, topos – loc]. substantiv femininectopie
ECTOPÍE1 s. f. (anat., bot.) poziție anormală a unui organ. (< fr. ectopie) substantiv femininectopie
-ECTOPÍE2 elem. „deplasare, dislocare”. (< fr. -ectopie, cf. gr. ektopos, în alt loc) substantiv femininectopie
ectopíe s. f., art. ectopía, g.-d. ectopíi, art. ectopíei substantiv femininectopie
ECTOPÍE s. f. (Med.) Anomalie de poziție a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie. substantiv femininectopie
ectopie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ectopie | ectopia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ectopii | ectopiei |
plural | — | — |