ectoderm definitie

ECTODÉRM s.n. Înveliș extern al embrionului celular; ectoblast. ♦ Tegument extern al celenteratelor. [< fr. ectoderme, cf. gr. ektos – în afară, derma – piele]. substantiv neutruectoderm

ECTODÉRM s. n. 1. înveliș extern al embrionului celular; ectoblast (1). 2. tegument extern al corpului celenteratelor. (< fr. ectoderme) substantiv neutruectoderm

ectodérm s. n., pl. ectodérme substantiv neutruectoderm

ECTODÉRM, ectoderme, s. n. Învelișul extern al embrionului, din care se formează epiderma, sistemul nervos, organele de simț, porțiunile anterioare și posterioare ale tractului digestiv. ♦ Tegumentul extern al celenteratelor. – Din fr. ectoderme. substantiv neutruectoderm

ECTODÉRM, ectoderme, s. n. Învelișul extern al embrionului în stadiile embrionare începînd cu stadiul de gastrulă. ♦ Tegumentul extern al animalelor celenterate. substantiv neutruectoderm