ECTÍP s.n. (Fil.) Idee provenind dintr-o reprezentare. [< fr. ectype, cf. gr. ek – afară de, typos – amprentă]. substantiv neutruectip
ectip substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ectip | ectipul |
plural | ectipuri | ectipurile | |
genitiv-dativ | singular | ectip | ectipului |
plural | ectipuri | ectipurilor |