ectenie definitie

ecténie (ecténii), s. f. – Șir de rugăciuni rostite în timpul slujbei. Ngr. ἐϰτένεια. Sec. XVII. substantiv femininectenie

ecténie f. (ngr. ekténia, d. vgr. ekténeia, rugăcĭune stăruitoare, d. ektenés, întins, stăruitor. V. ipo-tenuză, te-tanos). Rugăcĭune în stihurĭ scurte pe care o spune diaconu în mijlocu bisericiĭ saŭ, în lipsa luĭ, preutu [!] în altar. – Și icténie. substantiv femininectenie

ecténie (-ni-e-) s. f., art. ecténia (-ni-a), g.-d. art. ecténiei; pl. ecténii, art. ecténiile (-ni-i-) substantiv femininectenie

ectènie f. rugăciune continuată, constând din mai multe cereri: și popii... ceteau ectenii de comând (COȘBUC). [Gr. mod.]. substantiv femininectènie

ECTÉNIE, ectenii, s. f. (În Biserica ortodoxă) Rugăciune de cerere sau de mulțumire rostită de către preot sau diacon, la care se răspunde prin: „Doamne miluiește” ori „Dă, Doamne”. – Din ngr. ektenís. substantiv femininectenie

ECTÉNIE, ectenii, s. f. (În biserica ortodoxă) Șir de rugăciuni scurte rostite de preot sau de diacon în cursul unui serviciu religios. Și popi, șirag, cădelnițînd, Citeau ectenii de comînd. COȘBUC, P. I 149. substantiv femininectenie