ECRUISÁ vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare]. adjectivecruisa
ECRUISÁ vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir) adjectivecruisa
ECRUISÁT, -Ă, ecruisați, -te, adj. (Despre un metal sau un aliaj) În stare de ecruisaj. – Pronunțat: -cru-i-. adjectivecruisat
ECRUISÁ vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare]. verb tranzitivecruisa
ECRUISÁ vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir) verb tranzitivecruisa
ecruisá (a ~) (e-cru-i-) vb., ind. prez. 3 ecruiseáză verb tranzitivecruisa
ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir. verb tranzitivecruisa
ecruisat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ecruisat | ecruisatul | ecruisată | ecruisata |
plural | ecruisați | ecruisații | ecruisate | ecruisatele | |
genitiv-dativ | singular | ecruisat | ecruisatului | ecruisate | ecruisatei |
plural | ecruisați | ecruisaților | ecruisate | ecruisatelor |