ECRUISÁJ s.n. Ecruisare. [< fr. écrouissage]. substantiv neutruecruisaj
ECRUISÁJ s. n. ecruisare. (< fr. écrouissage) substantiv neutruecruisaj
ecruisáj (e-cru-i-) s. n., pl. ecruisáje substantiv neutruecruisaj
ECRUISÁJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] – Din fr. écrouissage. substantiv neutruecruisaj
ECRUISÁJ, ecruisaje, s. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj solid ale cărui proprietăți au fost modificate prin deformații plastice la o temperatură inferioară temperaturii de recristalizare. – Pronunțat: -cru-i-. substantiv neutruecruisaj
ecruisaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecruisaj | ecruisajul |
plural | ecruisaje | ecruisajele | |
genitiv-dativ | singular | ecruisaj | ecruisajului |
plural | ecruisaje | ecruisajelor |