ECRÚ adj.invar. (Franțuzism) De culoarea mătăsii nespălate, care nu a fost albit. ◊ Mătase ecru = mătase care nu a fost trecută prin apă clocotită. [Pron. -crü. / < fr. écru]. substantiv neutruecru
ECRU CRü/ adj. inv., s.n. (de) culoarea mătăsii naturale nealbite. (< fr. écru) substantiv neutruecru
ecru1 [pron. ecrǘ] (e-cru) adj. invar. substantiv neutruecru
*ecru2 [pron. ecrǘ] (e-cru) s. n., art. ecru-ul substantiv neutruecru
ECRÚ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea mătăsii naturale nealbite; bej-deschis. ♦ (Despre mătăsuri) Care nu a fost trecut prin apă clocotită. 2. S. n. Culoare ecru (1). 3. S. n. Țesătură din fire de mătase care au suferit un proces de degomare parțială. [Pr.: e-crü] – Din fr. écru. substantiv neutruecru
ecru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecru | ecruul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ecru | ecruului |
plural | — | — |