ECRÍN, -Ă adj. (despre glande) care elimină produsul fără a modifica structura celulelor. (< fr. eccrine, germ. ekkrin) adjectivecrin
ecrin n. 1. lădiță de pus giuvaericale; 2. bijuteriile dintr'ânsa: un ecrin bogat. adjectivecrin
ecrin adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ecrin | ecrinul | ecrină | ecrina |
plural | ecrini | ecrinii | ecrine | ecrinele | |
genitiv-dativ | singular | ecrin | ecrinului | ecrine | ecrinei |
plural | ecrini | ecrinilor | ecrine | ecrinelor |