ECRASÁ vb. tr. 1. a strivi, a zdrobi. 2. (fig.) a distruge, a nimici; a umili. ◊ a copleși, a împovăra. (< fr. écraser) adjectivecrasa
ECRASÁ vb. tr. 1. a strivi, a zdrobi. 2. (fig.) a distruge, a nimici; a umili. ◊ a copleși, a împovăra. (< fr. écraser) verb tranzitivecrasa
ecrasat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ecrasat | ecrasatul | ecrasată | ecrasata |
plural | ecrasați | ecrasații | ecrasate | ecrasatele | |
genitiv-dativ | singular | ecrasat | ecrasatului | ecrasate | ecrasatei |
plural | ecrasați | ecrasaților | ecrasate | ecrasatelor |