ecpaia definitie

ecpaiá (ecpaiéle), s. f.1. (Înv.) Cortegiu. – 2. (Fam., Mold.) Mulțime, gloată, droaie. – Var. etpaia. Tc. (arab.) etba (Șeineanu, III, 50). substantiv femininecpaia

ecpaĭá și etpaĭá f. (turc. etba, d. ar. etba', pl. d. tabi, suită). Vechĭ. Suită domnească. Iron. Clasă socială (maĭ ales cea de sus), ceată, liotă (de chilipirgiĭ): ecpaĭaŭa bugetuluĭ. substantiv femininecpaĭa

ecpaiá (înv.) s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle, art. ecpaiélele substantiv femininecpaia

ecpaià f. 1. od. suită domnească, casa civilă a Domnului: Domnitorul împreună cu toată ecpaiaua sa FIL.; 2. clasă socială: ecpaiaua privilegiată, ecpaiaua cârmuirii AL. [Turc. ETBÁ]. substantiv femininecpaià

ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba. substantiv femininecpaia

ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Turcism învechit) Personalul din serviciul unui mare demnitar. V. suită, alai. ♦ Tagmă, grupare socială privilegiată. Unul de-ai noștri... să între în ecpaiaua senatorlîcului. ALECSANDRI, T. 1234. substantiv femininecpaia

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiecpaia

ecpaia  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecpaia ecpaiaua
plural ecpaiele ecpaielele
genitiv-dativ singular ecpaiele ecpaielei
plural ecpaiele ecpaielelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z