ECOPRAXÍE s.f. (Med.) Imitare imediată și fidelă a gesturilor altei persoane, observată la unii psihopați. [Gen. -iei. / < fr. échopraxie, cf. gr. echo – ecou, praxein – a face]. substantiv femininecopraxie
ECOPRAXÍE s. f. imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. (< fr. échopraxie) substantiv femininecopraxie
ECOPRAXÍE s. f. (Med.) Reacție patologică de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. – Din fr. échopraxie. substantiv femininecopraxie
ecopraxie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ecopraxie | ecopraxia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ecopraxii | ecopraxiei |
plural | — | — |