ECONOMÍSM s.n. Curent oportunist manifestat în sânul mișcării muncitorești ruse la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care nega rolul conducător al partidului clasei muncitoare și rolul teoriei revoluționare, considerând că proletariatul trebuie să se limiteze numai la lupta economică, lăsând lupta politică în seama burgheziei liberale. [< rus. ekonomizm]. substantiv neutrueconomism
ECONOMÍSM s. n. concept social-democrat care consideră că proletariatul trebuie să se limiteze la lupta economică prin intermediul sindicatelor. (< fr. économisme, rus. ekonomizm) substantiv neutrueconomism
economísm s. n. substantiv neutrueconomism
ECONOMÍSM s. n. Curent oportunist în sinul mișcării muncitorești, care, propagînd ploconirea în fața spontaneității mișcării muncitorești, neagă rolul conducător al partidului clasei muncitoare și al teoriei revoluționare, considerînd că clasa muncitoare trebuie să ducă numai lupta economică, lupta politică lăsînd-o în seama burgheziei; a apărut la sfîrșitul secolului al XIX-lea în unele țări din Europa precum și în Rusia, unde a fost combătut și zdrobit de Lenin. substantiv neutrueconomism
economism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | economism | economismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | economism | economismului |
plural | — | — |